Vasile Cipcigan, salvamont: Job-ul meu este și hobby-ul meu.

Alpinistul clujean Vasile Cipcigan împreună cu jurnalistul Titus Crăciun au cucerit vârful Manaslu din munții Himalaya, iar acum și-au propus să escaladeze Everestul. Aflăm de la Vasile în ce constă meseria lui de salvamont, cum l-a schimbat experiența Manaslu și cum stau pregătirile pentru următorul proiect montan. 

• De unde a pornit pasiunea pentru alpinism?

Eu am copilărit lângă Cheile Turzii și tot timpul mi-am dorit să le vizitez. La șaisprezece ani am avut ocazia să lucrez într-o tabără la munte. La Blăjoaia  am descoperit ce înseamnă să stai la munte. A fost super frumos și după ce am venit de acolo, mi-am făcut un grup de prieteni și am mers în Cheile Turzii. Un prieten foarte bun din copilărie m-a inițiat în escaladă și de atunci am început cu escalada pentru o perioadă de aproximativ patru sau cinci ani. După aceea am început partea de alpinism și am avut norocul să cunosc oameni din Clubul Alpin Român cu care am mers pe munte. În 2008 am avut primul proiect montan, am încercat să ajungem pe un vârf de peste 7000 de metri din Pamir și de atunci aproape în fiecare an am avut câte un proiect montan.

• De la hobby la meseria de salvamont.

Făcând escaladă în Cheile Turzii, îi vedeam pe salvatorii montani care erau aproape în fiecare zi acolo și care acolo trăiau și am zis la un moment dat cu prietenii mei: Hai să trecem la un alt nivel! Hai să facem ceva care să ne permită să trăim mai mult la munte. Am început ca voluntari. Am fost voluntari din 2000 până în 2003 și în 2004 m-am angajat ca salvator montan.

Cel mai important lucru din punctul meu de vedere în salvarea montană este spiritul de echipă. E foarte greu să faci parte din echipă deoarece este un proces de aproximativ doi ani de zile în care tu cunoști echipa, vezi dacă te poți încadra și vezi dacă îți place ce faci. Spiritul de echipă trebuie să îl ai format înainte să începi să practici această meserie.

E o meserie riscantă dacă nu o faci cum trebuie. Cel mai important lucru de care trebuie să ții cont e să nu te pui singur în pericol. Există riscuri și în escaladă, în alpinism și în ski dar atâta timp cât le faci cum trebuie ele se minimalizează. Există bineînteles pericole  pe care nu le poți minimaliza precum avalanșele dar atâta vreme cât tu poți preconiza că e o zonă periculoasă sau un timp periculos atunci poți face în așa fel încât să nu mergi în acea zonă sau dacă apare avalanșa tu să ai niște device-uri care să te ajute să rămâi la suprafață sau să poți fi găsit ușor. E greu până când îți dai seama că trebuie să fii pregătit pentru orice.

Meseria de salvamont e foarte complexă. Înseamnă să fii un schior și un alpinist eficient și să fii foarte bine pregătit pe partea medicală pentru că la munte până ajung medicii la tine trebuie să poți să oferi primul ajutor, să cunoști echipamentele și să îl menți pe om în viață până când primești sprijin de la SMURD. 

• Cum se gestionează situațiile de criză?

Situațiile de criză le poți gestiona dacă ești foarte bine pregătit și fizic și psihic. Ai cazuri în care trebuie să menții în viață un om inconștient, sau poate trebuie să îl transporți, să îi dai primul ajutor. Trebuie să nu te pierzi cu firea și să faci în așa fel încât acea persoană să ajungă în ambulanță sau la spital în siguranță.

• În ce constă pregătirea fizică?

Noi lucrăm o săptămână pe munte, o săptămână acasă. În săptămâna în care ești pe munte, în mod normal ai un timp de pregătire. Cam toți colegii mei timp de o oră sau două pe zi se pregătesc fizic. Pe munte de obicei dimineața înainte de patrulare sau după-masă după patrulare facem alergare, bicicletă, ski de tură sau escaladă, depinde de zona în care te afli dar cam toți dedicăm o oră sau două pe zi pregătirii fizice și celălalt timp pentru patrulare și pregătirea tehnică. Pregătirea e continuă. Nu poți face față dacă nu ești pregătit fizic.

• Îți afectează meseria de salvamont viața de familie?

E bine să ai acasă pe cineva care să te înțeleagă. Va exista întotdeauna problema aceasta: Ești prea mult plecat!. Oricât ai sta acasă tot timpul va exista preoblema aceasta. Soția mea înțelege ceea ce fac pentru că și ea are un job pe care îl iubește foarte mult și care îi ocupă mult timp. Important este ca atunci când ești acasă, să fii acasă pentru familie și să îți lași job-ul și hobby-ul deoparte. Norocul meu este că job-ul pe care îl am este și hobby-ul meu.

• Ce satisfacții ți-a adus această meserie?

Atât e de frumos momentul în care te sună diverse persoane și îți mulțumesc și îți spun că datorită ție trăiesc și pot să meargă pe munte sau pot să își practice meseria. Au fost cazuri în care noi i-am salvat de la moarte nu doar de la accidente.

Noi îi învățăm pe oameni să meargă pe munte și ne interesează ca ei să meargă conștient pe munte. Un lucru foarte fain e atunci când vezi că prin munca de educație pe care o faci oamenii vin mai atent îmbrăcați pe munte, mai bine echipați, că știu starea vremii și se informează.

Satisfacțiile sunt faptul că ai oameni care îți mulțumesc, că stau foarte mult timp în locurile care îmi plac că fac ce îmi place, în ultimii doi ani de zile sunt și bine plătit pentru ce fac și am satisfacția că trăiesc la munte.

Proiectul Manaslu. 

• Cum te-a schimbat această experiență?

A fost o schimbare destul de majoră în viața mea. Ce fac munții înalți? Munții înalți te învață să te cunoști pe tine. Cel mai important lucru! Te duci acolo nu dor pentru frumusețea munților ci și pentru a te depăși pe tine. Lupta nu e cu muntele ci cu tine. Tu trebuie să faci ascensiunea și trebuie să te cunoști foarte bine. Acolo ești doar tu ți coechipierul tău.

Ce s-a schimbat după experiența Manaslu este faptul că pot gestiona mai bine partea logistică a unei expediții, partea de strângere de fonduri pentru că expedițiile sunt foarte costisitoare. Am învățat să îmi organizez acasă o echipă care să ne informeze cu privire la starea meteo și care să se ocupe de partea media.

Următorul proiect urmează să fie Everestul. 

• Cum merg pregătirile?

După Manaslu am avut o pauză de aproximativ un an și opt sau nouă luni pentru că am avut niște degerături și un an de zile nu am putut să fac aproape nimic apoi am început recuperarea și după opt luni, mai exact în anul acesta în mai am fost în Nepal și am făcut o ascensiune ușoară pe un vârf de 6200 de metri și apoi am stat aproximativ zece zile la 5300 de metri în tabăra de bază de pe Everest. Imi doresc foarte mult să merg pe Everest dar cel mai probabil voi face acest lucru în 2020 deoarece este foarte greu de organizat logistic un asemena proiect. Îmi doresc să fac acest lucru în stil alpin fără să folosesc oxigenul și atunci pregătirea mea trebuie să fie foarte bună. Plus că adunarea de fonunduri necesită timp, Everestul costă peste 40.000 de euro și avem nevoie de mai bine de un an ca să strângem banii.

Iulia Magyari

Puteți vedea ce a zis Titus Crăciun despre alpinism și presă dând un click AICI.