Găsirea job-ului ideal, o adevărată aventură

La doar treizeci de ani, Romeo Bosna este unul dintre tinerii care a găsit meseria care îl face fericit. Lucrează la magazinul foto-video F64 din București. Până să ajungă aici a trecut printr-o serie de schimbări care l-au ajutat să își dea seama ce își dorește să facă pe viitor. Eu l-am întânit la FSPAC Cluj unde a venit să țină un curs de fotografie pentru începători și mi-a împărtășit povestea sa de viață.

Totul începe de acasă, din Constanța, unde era student la facultatea de informatică economică iar în timpul unui examen și-a dat seama că în facultate nu a făcut destulă practică astfel încât să poată profesa ulterior în domeniu.

La ultimul examen mi-am dat seama că după doi ani de informatică eu nu știam să formatez un calculator. M-am ridicat în timpul examenului, am ieșit, m-am dus și mi-am retras dosarul. M-am dus acasă și i-am spus mamei: Vezi că am renunțat la facultate. S-a speriat, a întrebat ce vreau să fac mai departe, iar eu i-am răspuns că voi pleca în Anglia.

Ajuns în Anglia, a fost nevoit să muncească pentru a se întreține. Autoritățile ofereau studenților un grant pentru a-și putea plăti facultatea, iar dacă aveai rezultate și referințe bune puteai primi o bursă cu care îți puteai plăti chiria și cheltuielile de subsidență.  Din păcate pentru a se putea întreține a fost nevoit să își ia diferite job-uri.

 

În Anglia a urmat cursurile Facultății de Comunicare, Cultură și Multimedia din Coventry. Pasiunea sa cea mai mare era cultura grafitti și își dorea să studieze asta, dar în România a fost exclus pentru că nu exista această opțiune.

Îmi aduc aminte și acum primul curs, când ne-a întrebat ce vrem să studiem, iar eu am zis grafitti. Toți au zis: Vai, super tare! Uite noi îl avem pe Banksy. M-am dus într-un loc unde cultura asta se dezvoltase. A fost o premieră și pentru ei că cineva vrea să studieze asta. Aveau o bibliotecă impresionantă pe patru etaje, dar în ea nu am găsit cărți despre graffiti. Atunci m-am dus și am făcut o cerere iar a doua zi am început să construiesc o secție care până la finalul unui an a strâns 200 de cărți de graffiti. Doar a trebuit să cer și mi s-a oferit.

Cum au fost anii de facultate?

Anii de facultate au fost extraodinari, ei au un sistem foarte diferit de învățământ. Pun foarte mult accent pe partea practică. Într-adevăr, îți prezintă partea teoretică dar imediat îți dau o temă. Ne puneau să mergem și să vorbim și cu colegii de la alte departamente și așa mi-am dezvoltat partea de comunicare.

Primul proiect European și prima revistă de cultura urbană pe care le-a întemeiat

După trei ani de facultate, am învățat să scriu și un proiect european, am învățat singur. Cum am făcut asta? Efectiv am început să scriu un proiect și am avut ajutor din partea profesorilor care mi-au dat sfaturi. La finalul anului trei de facultate am accesat pentru prima dată fonduri europene. Cu ajutorul acestor fonduri am realizat prima mea revistă de cultură urbană. Tot în anul trei de facultate am ajuns la performanța de a fi asistent profesor universitar și am avut o grupă de masteranzi cărora a trebuit să le vorbesc despre subculturi. A fost extraodinar, am învățat foarte multe lucruri despre mine și despre ce pot eu să fac.

Pot spune că m-am dus într-un loc care m-a încurajat să îmi urmez pasiunea. Cred că în România lucrul acesta nu se întâmplă din păcate.

Ce a urmat după facultate?

După finalizarea facultății a fost nevoit să se întoarcă în România din motive personale și a decis să rămână. Mi-a mărturisit că i-a fost foarte greu să își găsescă un loc de muncă pentru că nu avea destulă experiență așa că s-a întors în Constanța, dar și-a depus CV-ul în toată țara.

A ajuns la Brașov unde a lucrat într-un call center la Vodafone. După un an de zile a ajuns în zona de vânzări, iar după 6 luni a fost promovat la București unde a contribuit la proiectul INDYGEN pe zona de graffiti și a avut ocazia să realizeze împreună cu Boeme un desen pe epava din Costinești. Proiectul a avut mare succes, iar știrea despre acest eveniment a fost preluată de foarte multe trusturi de presă.

Cum a ajuns să lucreze ca fotograf pe vase de croazieră

După o serie de încercări în a-mi găsi un loc unde să mă așez, un prieten m-a sfătuit să plec pe mare. Am plecat și timp de doi ani ajungeam săptămânal în Barcelona, Palma de Mallorca, Marcilia. Am făcut Mediterana și, încetul cu încetul, am început să mă dezvolt foarte mult pe partea de portrete. Atunci mi-am dat seama că asta este ceea ce îmi place să fac. Până atunci am încercat diferite job-uri, dar niciodată nu am putut spune: Asta vreau să fac. Cred că este destul de greu în România să îți dai seama de la început ce vrei să faci și dacă nu îți iese te descurajezi, te demoralizezi, te frustrezi. Cred că trebuie să ai răbdare să ajungi la job-ul tău. Chiar pot să spun că în momentul de față, meseria mea mă face foarte fericit. Mă face împlinit, îmi permite să fiu propriul meu șef. Îmi permite să îmi dezvolt creativitatea atât cât vreau eu.

După ce m-am întors din această experiență de doi ani, banii nu au mai reprezentat o problemă pentru mine. Am reușit să strâng destul de mulți bani și îmi doream să îmi găsesc un job pentru care eram pregătit să merg să lucrez chiar voluntar, dar care să îmi permită să fac ce îmi place. Așa am ajuns la magazinul foto-video F64. 

Ce faci în prezent?

Acum sunt în zona video, un domeniu complet nou pentru mine. Pot spune că în momentul de față nu mi-aș dori să plec din țară, nu mi-aș dori să lucrez în altă parte. Consider că am ajuns la un punct de stabilitate, ceea ce este ceva foarte rar pentru un tânăr în România. Încă plătesc chirie dar sunt mulțumit, cred că sunt unde ar trebui să fiu.

Crezi că dacă nu plecai atunci în UK poate nu reușeai să te simți la fel de împlinit acum?

Cred că ce m-a ajutat foarte mult a fost să îmi ies din zona de confort. Să mă pun într-o situație dificilă din care eram obligat să ies singur. Chiar cred că a avut un impact extraordinar faptul că am reușit să plec din țară. Chiar și pentru o perioadă scurtă, au fost doar trei ani de zile. M-a învățat să înțeleg la ce nivel a ajuns societatea noastră. Ce putem învăța de la ei dar în aceelași timp ce fac ei greșit, iar noi am putea să îmbunătățim. M-a ajutat să îmi gestionez financiar viața dar în primul rând m-a ajutat să îmi gestionez așteptările față de viitorul meu.

Care a fost cea mai mare greutate pe care ai întâlnit-o atunci când ai plecat din țară?

Șocul cultural. Până să plec în UK nu mai ieșisem niciodată din țară și am fost șocat să descopăr că UK-ul este un mix cultural. Mi-a fost greu să mă adaptez. Mi-a luat cam un an de zile. Pe moment e neplăcut. Simți că nu o să te descurci, dar dacă ai un pic de perseverență și un pic de încredere în tine o scoți la capăt. A mai fost partea finaciară, ca orice student, dacă aveam o zi cu o masă caldă era sărbătoare. A fost o încercare dar uitându-mă acum în spate, nu pot decât să râd când îmi amintesc.

Sursa foto: Romeo Bosna

Iulia Magyari

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *